Chistul apical: cauze, simptome și tratament

Ce este granulomul apical?

Atunci când o carie rămâne netratată, aceasta evoluează, se mărește, cuprinde dentina dentară apoi ajunge la pulpa dintelui, acolo unde se găsesc nervii și vasele de sânge ce mențin viabilitatea dintelui.

Odată pătrunse în pulpa dentară, bacteriile vor produce o infecție – pulpită – care, netratată, va avansa către rădăcina dintelui până ce ajunge la vârful acesteia (apexul radicular). Sistemul imunitar va reacționa local, astfel încât celulele imunitare se vor acumula în jurul infecției și vor forma un țesut imun de protecție, numit granulom.

Granulomul apical se poate transforma in chist apical, iar când se infectează duce la formarea unui abces apical (atunci când zona de la vârful rădăcinii se infectează).

Cum evoluează granulomul apical în lipsa unui tratament adecvat?

Granulomul apical, chistul apical sau abcesul pot evolua destul de neplăcut dacă nu sunt tratate corespunzător. Principalele complicații pot fi:

• Afectarea dinților vecini, cu compromiterea viabilității acestora;

• Pătrunderea în sânge a bacteriilor și dezvoltarea unei infecții în alt organ, la distanță;

• Dacă granulomul este situat pe dinții laterali superiori, acesta se poate complica cu o sinuzită maxilară;

• Pierderea dintelui cu granulom apical;

Care sunt simptomele granulomului apical și cum îl descoperim?

Din păcate granulomul apical evoluează în tăcere, adesea asimptomatic, fiind de cele mai multe ori descoperit întâmplător.

Înaintea constituirii acestuia, atunci când există pulpita, pacientul poate simți dureri în dintele respectiv, dureri care dispar cu timpul tocmai pentru că nervul dentar este omorât. Mai apoi se instalează „tăcerea” simptomatică, însă se poate observa cum dintele respectiv, devital acum căci nu mai are nerv, se înnegrește sau se îngălbenește. Acest dinte afectat de granulomul apical poate deveni de asemenea mai mobil decât ceilalți dinți, pentru că granulomul poate cuprinde și alveola dentară în care se sprijină dintele respectiv.

De asemenea se mai poate observa o modificare de nivel a dintelui afectat, acesta fiind ieșit din linia dentară normală.

La percuție, dintele poate fi dureros. Dacă apare abcesul dentar, dintele devine brusc dureros, gingia se umflă, devine sensibilă la atingere și capătă o culoare mai intensă decât restul mucoasei orale. În acest stadiu simptomatologia este suficient de zgomotoasă încât pacientul ajunge la medic.

Diagnosticul de granulom apical se pune în urma unei radiografii dentare, unde se observă modificările de țesut la nivelul vârfului rădăcinii, dar și cauza bolii, precum și dimensiunile granulomului sau chistului apical.

În funcție de complicații, pot fi modificate și analizele de sânge, astfel încât hemoleucograma de rutină poate să releve existența unei inflamații sau infecții în corp.

Granulomul apical: metode de tratament

Există mai multe abordări terapeutice ale granulomului apical, în funcție de dintele afectat, de dimensiunile granulomului, de stare dintelui, igiena orală a pacientului etc.

Principalele metode de tratament ale granulomului apical sunt:

• Tratamentul conservator de canal;

• Tratamentul endodontic folosind hidroxidul de calciu;

• Tehnica aspirație-irigație;

• Sterilizarea leziunii și procedura apexului;

• Tehnica decompresiei active non-chirurgicale;

• Rezecția apicală a granulomului (reprezintă o intervenție chirurgicală);

• Extracția dentară.

Cele mai folosite tehnici constau în tratamentul endodontic folosind hidroxidul de calciu, rezecția apicală sau extracția dentară.

Tratamentul endodontic cu hidroxid de calciu

Acest tratament constă în curățarea canalului dentar și aplicarea unui tratament cu hidroxid de calciu. Acest tratament se va schimba săptămânal, urmând ca, după o perioadă de timp, pacientul să facă din nou radiografie dentară pentru a se observa eficiența tratamentului.

Studiile arată că peste 85% din granuloamele apicale răspund la tratamentul endodontic cu hidroxid de calciu, de aceea, la leziunile mici, această metodă de tratament va fi prima încercată.

Dacă la radiografia de control nu se observă o remisie a granulomului apical, atunci foarte probabil tratamentul endodontic nu dă rezultate. În această situație se va propune rezecția apicală – o intervenție chirurgicală despre care veți găsi toate detalii în acest articol.

Rezecția apicală a granulomului

Rezecția apicală reprezintă o intervenție chirurgicală realizată de chirurgul oromaxilofacial, sub anestezie locală.

Intervenția constă în decolarea gingiei și țesuturilor moi, până se ajunge la rădăcina dintelui, unde granulomul va fi extirpat, împreună cu o parte din rădăcina dintelui. Pentru dinții laterali superiori există un risc de deschidere a sinusurilor maxilare, ceea ce presupune o intervenție în plus de închidere, de peticire a acestora.

Se așează apoi gingia și țesuturile moi și se pun câteva fire de sutură pentru a menține rana închisă, până la vindecare. În locul unde granulomul a fost extirpat se va depune, în timp, os, însă va trebui să faceți o radiografie de control la jumătate de an sau un an, în funcție de recomandările medicului dumneavoastră.

Extracția dentară

Extracția dentară reprezintă cea mai puțin dorită metodă de tratament și este recomandată atunci când granuloamele sunt prea mari și dintele este compromis.

Evoluția spre granulomul dentar poate fi evitată dacă vă prezentați la consultul stomatologic de rutină la fiecare jumătate de an. În acest fel caria dentară va fi descoperită în stadiu incipient, când prea puțin probabil a ajuns la dentină, astfel încât nici nu se ridică problema afectării pulpei dentare.

Trebuie să mai știți că un dinte devital, cum este cel afectat de granulomul dentar, prezintă un risc mai mare de pierdere față de un dinte viu. Adesea medicul vă poate recomanda o coroană dentară care să „prelungească” durata de viață pe arcada dentară a dintelui respectiv.

Dacă aveți întrebări legate de granulomul apical sau doriți o a doua opinie medicală, nu ezitați să ne contactați.